Mutismul selectiv
reprezinta refuzul partial sau total al copilului de a vorbi cu anumite persoane
sau in anumite medii. Aceasta mutenie poate fi o maniera de aparare, copilul nu
vorbeste pentru ca nu vrea, nu pentru ca nu poate.
Copilul
intelege tot, nu manifesta alte deficiente asociate, insa daca se intinde pe durata
lunga de timp fara sa se intervina, poate aparea regresul din cauza lipsei de
stimulare pe linia dezvoltarii verbale si exprimarii logice.
Acest
mutism vine ca reactie a copilului la anumite experiente care l-au traumatizat
afectiv (esecuri, frustrari, pedepse exagerate, insertie scolara, stramutari, certuri, hiperprotectivitate, etc)
Apare
adresea la copilul hipersensibil, anxios, timid si poate fi asociat cu alte
tulburari de comportament: furie, agresivitate, negativism.
Varsta la
care apare cel mai frecvetn este aceea de 3-5 ani si poate avea ca si
complicatii: enuresis, encoiprezis, fobia sociala,
Chiar daca
aparent dispare, fara interventie, ea se poate manifesta in continuare sub
forma dificultatilor de vorbire in fata clasei/ unui public, performamte scolare scazute,
teama de societate.
Pentru terapie sunt implicate 4 factori majori:
-
Familia
are un rol foarte important in gestionarea acestei probleme. Ea va fi invitata
sa invete sa gestionezze starile emotionale ale copilului sentimentele si
frustraile copilului. De asemenea va fi puntea de legatura intre copil si cadre
didactice.
-
Mediul
Educational: scoala sau gradinita: se va pune accent pe relationare si
comunicare
-
Logopedul
: imbunatatirea articularii
-
Psihologul:
Se vor organiza terapii non-directive, de joc, care treptat capata sens therapeutic,
copilul ajungand sa exprime sis a sezolve conflictele.
