luni, 24 septembrie 2018

Dezvoltarea psihologica a prescolarilor


Dezvoltarea psihologica a prescolarilor

Ø Este interesat de dezvoltarea propriei corporalitati si a altora
Ø Se dezvolta sentimentele sociale, elementare de simpatie, antipatie, aparand primele sentimente morale: justitie, injustitie, supunerea la regula.
*       Atentie la modalitatea si fermitatea impunerii si explicarii regulilor!
Ø Apar reprezentarile, se dezvolta gandirea simbolica, copilul traind intr-o lume magica.
*       Va avea prieteni imaginari, va insufletii jucarii si obiecte din jur si va suferii pentru acestea!
Ø Se fac progrese pe linia achizitiei limbajului
*       Pana la varsta de 5 ani, limbajul copilului trebuie sa fie structurat.
*       Daca observati intrazieri si dificultati, contactati un logoped. Varsta optima pentru interventie este de 4-5 ani!
Ø Apare nevoia de afirmare, de realizare a lucrurile in mod independent
*       Este varsta la care apar conflictele cauzate de impunererea regulilor de catre parinti si limitarea explorarii.
*       Hiperprotectivitatea parintelui desi are intentia buna de a proteja copilul, este tradusa de catre copil ca si lipsa de incredere a parintelui in fortele proprii ale copilului, stima de sine a acestuia va fi scazuta, iar lipsa de incredere in capacitatile sale se va manifesta ca si teama, frica de a se descurca singur. Viata copilului va fi frumoasa daca totul ii va fi servit pe tava. Pe termen lung, efectele sunt nefaste, stima de sine si increderea in fortele proprii va fi scazuta, adultul purtandu-se asemenea unui copil, se va integra mai greu in lumea celor mari.
Ø Dupa trei ani incepe sa isi dezvolte atitudini din ce in ce mai realiste si obiective, datorita dezvoltarii capacitatiii perceptive si a spiritului de observatie
Ø Face achizitii si isi dezvolta imaginea de sine, prin imitarea si introiectarea persoanelor semnificative
*       Sa nu uitam de importanta modelului matern si patern in dezvoltarea copilului.
*       Daca eu sunt o mama dezorganizata, nu voi putea pretinde cu success ca fetita mea sa fie organizata
*       Daca eu sun t un tata violent, nu voi putea pretinde ca baiatul meu sa fie prietenos si sa reactioneze fara furie la frustare.
Ø Isi dezvolta curiozitatea si imaginatia, daca este stimulat si incurajat de catre adult
*       Desi la acesta varsta, jocul ramane o activitate predominanta, este momentul in care va lua valente instructive-educative.
Ø Isi dezvolta primele responsabilitati si devine predominanta dorinta de a fi de folos adultilor semnificativi
*       Copilul poate fi implicat in organizarea sarcinilor zilnice, in bucatarie, sa ofere ajutor mamei, sa ajute la curatenie si ordonarea hainutelor/jucariilor. Implicarea in astfel de activitati, la aceasta varsta, va responsabiliza copilulm pe termen lung.
Ø Isi coordoneaza mai usor comportamentele, se adapteaza usor si se ataseaza repede
*       Pot fi experimentate contexte sociale diferite pentru exersarea abilitatilor de adaptare a copiilor si pentru insusirea regulilor de conduit in diferite situatii de viata.
Ø Dezvolta cu usurinta contacte sociale
*       Este necesara implicarea copilului in diferite activitati de interactiune sociala atat cu copii de varsta apropiata (parcuri, gradinita, spatii de joaca), dar si cu adulti.
Ø Parintele de sex opus devine obiect al dorintei copilului (complexele Oedip si Electra), deschizand calea catre comportamentul heterosexual.




CONTACT:
Psiholog Emilia POPA
0766631839
http://psiholearn.blogspot.ro/

miercuri, 15 martie 2017

Fobia sociala nu este TIMIDITATE!







Fobia sociala  este o forma de anxietate care apare atunci cand o persoana se simte nesigura, tensionata in anumite situatii sociale (fobie specifica) sau in general (forma generalizata). Afecteaza in medie 7 -12 % din populatie, fiind cea mai frecventa forma de anxietate intalnita.
A simti emotie intr-o situatie noua, tensionanta,  este ceva firesc atata timp cat nu ne impiedica sa realizam ceea ce ne-am propus si cata vreme tensiuea scade pe masura ce ne obisnuim cu mediul.
De exemplu:
 O persoană timidă și-ar spune: ”M-am bâlbâit puțin la început, dar apoi a mers bine”  o persoană cu fobie socială și-ar aminti experiența de vorbit în public astfel: ”A fost îngrozitor, m-am bâlbâit încontinuu, am arătat ca un prost, sigur n-au înțeles nimic. Nu trebuia să fiu eu cel care prezintă, am dat-o în bară!”
Fobia sociala este frica de a fi observat, evaluat, teama este aceea ca persoana va fi evaluata negativ. Persoanele care au fobie sociala se tem ca vor fi criticate sau vor parea incompetente in anumite situatii sociale. Persoanele cu fobie sociala considera ca exista riscul de a fi judecate defavorabil, ori de cate ori sunt observate de altii, sau chiar cand ar fi posibil sa atraga atentia.
Persoanele cu fobie sociala cred ca sunt judecate negativ ca urmare a:
- aparitiei diverselor modificari fiziologice (ex: cand rosesc, transpira, tremura);
- cand fac sau spun ceva neadecvat, stanjenitor;
- greselilor facute;
- aspectului fizic sau modului de a se comporta;
Conform unui studiu realizat de revista pediatrics: http://pediatrics.aappublications.org/ :  
46% dintre tineri se autodescriu ca fiind timizi și 8.6% din totalul tinerilor au fobie socială evaluată în mod clinic;
  doar 12% din tinerii timizi și 5.2% dintre tinerii non-timizi au și fobie socială;
  fetele sunt mai timide decât băieții, dar fobia socială apare cu aceași probabilitate la fete și băieți;
  copiii cu fobie socială resimt o afectare mai intensă la școală, la muncă, în relațiile familiale și în viața socială decât copiii timizi sau copiii care nu au probleme de acest gen;

Pe termen lung, pot exista consecinte care sa afecteze viata adultului: pastrarea unui loc de munca, integrare profesionala, somatizareetc.
In cazul fobiilor, in general si al fobiei sociale, in special, demersul psihoterapeutic urmareste:
  • identificarea sursei temerilor copilului,
  • inlocuirea gandurilor  care declanseaza si intretin comportamentul cu unele functionale,
  • gasirea si utilizarea resurselor copilului,
  • construirea unei imagini de sine pozitive si autentice,
  • cresterea stimei de sine si a increderii in sine,
  • dezvoltarea abilitatilor de relatinoare, sociale

joi, 12 ianuarie 2017

Mutism selectiv sau incapacitatea copilului de a vorbi in anumite situatii sau fata de anumite persoane:










Mutismul selectiv reprezinta refuzul partial sau total al copilului de a vorbi cu anumite persoane sau in anumite medii. Aceasta mutenie poate fi o maniera de aparare, copilul nu vorbeste pentru ca nu vrea, nu pentru ca nu poate. 
Copilul intelege tot, nu manifesta alte deficiente asociate, insa daca se intinde pe durata lunga de timp fara sa se intervina, poate aparea regresul din cauza lipsei de stimulare pe linia dezvoltarii verbale si exprimarii logice.
Acest mutism vine ca reactie a copilului la anumite experiente care l-au traumatizat afectiv (esecuri, frustrari, pedepse exagerate, insertie scolara, stramutari,  certuri, hiperprotectivitate, etc)
Apare adresea la copilul hipersensibil, anxios, timid si poate fi asociat cu alte tulburari de comportament: furie, agresivitate, negativism.
Varsta la care apare cel mai frecvetn este aceea de 3-5 ani si poate avea ca si complicatii: enuresis, encoiprezis, fobia sociala,
Chiar daca aparent dispare, fara interventie, ea se poate manifesta in continuare sub forma dificultatilor de vorbire in fata clasei/  unui public, performamte scolare scazute, teama de societate.
Pentru  terapie sunt implicate 4 factori majori:
-          Familia are un rol foarte important in gestionarea acestei probleme. Ea va fi invitata sa invete sa gestionezze starile emotionale ale copilului sentimentele si frustraile copilului. De asemenea va fi puntea de legatura intre copil si cadre didactice.
-          Mediul Educational: scoala sau gradinita: se va pune accent pe relationare si comunicare
-          Logopedul : imbunatatirea articularii
-          Psihologul: Se vor organiza terapii non-directive, de joc, care treptat capata sens therapeutic, copilul ajungand sa exprime sis a sezolve conflictele.