Cum aleg un psiholog?

O intrebare buna... De fapt, INTREBAREA de la care incepe cautarea unui psiholog sau la care se opreste.

Cum aleg o persoana in fata caruia ma destainui, careia ii spun cele mai intime ganduri, cele mai intunecate temeri, o investesc cu toata increderea mea si astept ca viata mea sa se schimbe in bine, caci ii pun viata mea in palme, astept sa ne uitam impreuna la ea si sa ii dam un sens?
Cine este omul care merita aceasta onoare? Unde il gasesc? Este el in masura sa ma insosteasca in demersul meu? Sau el, are mai multe probleme, temeri decat mine?

Actuala piata a psihologilor/consilierilor/terapeutilor este atat de variata incat si noi, specialistii, ne incurcam intre noi. Colegiul Psihologilor a incercat delimitarea clara a competentelor fiecaruia, caci, ca si in medicina, nu medicul de familie face operatia pe cord. Insa limitele competentelor in psihologie sunt usor de modelat, iar cu putin curaj, un absolvent de ASE, care a facut un curs de un weekend de "Consilier de dezvoltare personala"(recunoscut de MMFSP - ANC), devine consilier peste noapte. Investeste in promovare online, scrie doua trei articole, interesante de altfel si te cheama la consiliere....Cand, si mai ales DACA te uiti mai atent in istoricul personal descoperi lipsa studiilor de specializare (facultate , master, supervizare profesionale - caci psihologil  lucreaza initial in supervizarea altui psiholog specialist principal, lipsa participarii la manifestari creditate, etc).

Nu putini oameni am auzit ca "am fost eu la psiholog si am vazut ce va poate pielea, pai era mai nebuna ca mine...." si din nefericire, de multe ori specialistul nespecialist asa este!
Dragi mei, nici eu nu as stii unde sa gasesc un psiholog bun, poate as cauta, ca si la medic, recomandari, de la cunosscuti, din mediul online, dar daca la medic prin simpla denumire a medicului medic se intelege finalizarea studiilor de specialitate, in psihologie, multi se ascund sub denumiri confuse: consilier, facilitator, coach, terapeut etc.
Nu stiu cum sa recomana cautarea unui specialist, insa, stiu sigur ca va recomand sa cautati istoricul educational si profesional al specialistilor in mana carora va puneti viata si nevoile, sa va asigurati ca specialistul este specialist, nu doar ca are un site frumos si un cabinet dragut, mobilat atent. Cum faceti asta? Cautati pe internet informatii despre formarea profesionala, de pe site-uri de profil, pe site-ul Colegiului Psihoilogilor gasiti un Registru unde sunt toti psihologii atestati. Cititi ce scriu, cititi despre, intrebati, luati o decizie informata !

Succes!

Comunicarea eficienta

„Niciodată nu mă asculţi”

Este o nemulţumire auzită atât din partea copiilor, cât şi din partea părinţilor.

E uneori ironic să observi cum unii adulţi îşi tratează prietenii mai blând decât pe proprii copii. Dacă un copil îşi vărsă băutura, putem auzi „Ce se întâmplă cu tine? Nu poţi fi mai atent? Treci imediat şi curăţa mizeria!" în schimb, dacă un prieten de-al aceluiaşi părinte varsă băutura, ne putem aştepta să auzim: „Oh, dar nu e nimic! Se curăţă într-un moment. " (Jaffe M., 1991).

"Îţi dai seama că sunt căsătoriţi, că ţipă la acelaşi copil.” (Din perlele copiilor)

O comunicare autentică le permite copiilor şi părinţilor să îşi dezvolte încrederea, sentimentele de stimă personală şi bune relaţii cu cei din jur.

Ţine minte:

-        Învaţă-l pe cel mic să te asculte, să fie atent la ceea ce îi spui: Îl poţi atinge pe umăr, îi poţi pronunţa numele

-        Vorbeşte încet, astfel încât cel mic să fie nevoit să te asculte.

-        Apleacă-te la nivelul copilului, pentru a-l putea privi în ochi. Astfel vei ştii dacă a înţeles ce îi spui sau nu

-        Învaţă şi TU să asculţi şi să comunici în familie. Implică familia în discuţii despre lucruri cotidiene, şcoală, emisiuni TV, cumpărături. Astfel, vei putea discuta cu copilul şi despre subiecte mai importante precum prietenii lui.

-        Respectă-l pe cel mic şi arată-i că sunteţi prieteni. Dacă le vorbim copiilor ca şi cum ar fi prietenii noştri, e mai probabil să ne considere confidenţii lor

-        Observă lucrurile bune făcute de copii. Chiar dacă lucrurile mărunte pot fi uşor trecute cu vederea, nu uita să îi lauzi pe cei mici pentru faptele lor.

-        Încurajează-i pe ce mici să spună mai multe lucruri, folosind expresii de genul: „Înţeleg”, „Spune-mi mai multe”, „Serios?”, „Chiar?”, „Repetă, te rog, vreau să fiu sigură că am înţeles”. Copiii au intodeauna nevoie să se simtă iubiţi. Nu ezita să îi spui „Te iubesc”. Un astfel de bileţel lăsat dimineaţa pe birou, poate deveni un suvenir care îl va face să se simtă în siguranţă.

-        Fii atent atunci când cel mic îţi vorbeşte. Nu citi, nu te uita la televizor, nu adormi şi nu te ocupa cu alte lucruri în acest timp.

Etape ale dezvoltarii copilului

Etape ale dezvoltării copilului:

Auzul:

-                      Sistemul auditiv se perfecţionează, prin schimbări ce apar la nivelul urechii dar şi al atenţiei;

-                      Intre 1- 3 ani, percepţiile auditive dezvoltă o anumită fineţe;

-                      Copilul dezvoltă o sensibilitate la muzică şi ritm;

-                      Dezvoltarea sistemului auditiv este implicat în diferenţierea cuvintelor, a modului cum sunt pronunţate;

-                      Se formează auzul fonematic;

-                      Se măreşte baza percepţiei de înţelegere a limbajului;

Văzul:

-                      Între 1 an şi 1 an şi 6 luni, se manifestă interesul pentru figuri colorate

-                      La 2 ani se manifestă interesul pentru obiectele necolorate

-                      La 3 ani, copilul este interesat de cărţi cu ilustraţii clare, simple şi expresive

Mirosul şi gustul:

-                      Gusturile se diferenţiază, copilul începe să aibă preferinţe pentru anumite alimente şi aversiuni pentru alte gusturi/mirosuri.

Tactul:

-                      Percepţiile tactile se dezvoltă în special între 1-3 ani

-                      Manevrarea obiectelor în timpul jocului influenţează dezvoltarea simţului tactil.

Reprezentările:

-                      Limbajul se dezvoltă pe baza creşterii capacităţilor de reprezentare a obiectelor.

-                      Apariţia reprezentărilor este foarte importantă deoarece ele pregătesc terenul pentru dezvoltarea funcţiilor de generalizare şi abstractizare a gândirii.

-                      Dezvoltarea gândirii este în strânsă legătură cu dezvoltarea limbajului.

-                      Prin întrebarea ce e asta: copilul identifică şi diferenţiază

-                      La întrebarea de ce explică relaţia dintre obiecte.

-                      Copilul nu doar imită/reproduce mişcări pe care le-a văzut la alte persoane, el acum experimentează unele noi.

-                      Intre 18-24 luni, copilul îşi interiorizează schema de rezolvare a problemelor, copilul găseşte soluţii, inventează modalităţi pentru a-şi atinge scopurile.

-                      La vârsta de 2 ani debutează stadiul preoperator- copilul utilizează conceptele care apar în viaţa concretă, nu toate exemplarele dintr-o categorie anume.

-                      La sfârşitul celui de-al doilea an de viaţă, gândirea copilului este simbolică, nemaifiind legaţi de realitatea imediată.

-                      Copilul poate utiliza cuvinte sau imagini pentru a înlocui diferite obiecte. Copilul utilizează reprezentări ale mediului şi interacţionează cu acestea.

-                      Gândirea are un caracter egocentric: lumea fiind abordată dintr-un punct de vedere foarte personal.

Memoria:

-                      se dezvolta foarte mult pe linia reproducerii cuvintelor.

-                      Memoria are un caracter involuntar şi afectogen, copilul reţine astfel lucrurile care i-au plăcut sau care i-au displăcut.

-                      Memoria este alimentată de achiziţia evenimentelor şi conduitelor zilnice implicate în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor copilului.

-                      Memoria este de scurtă durată: la 1 an ea este de câteva săptămâni, la 3 ani de câteva luni, iar la 4 ani este de 1 an.

Motricitate fină:

1-2 ani

-                      Rostogoleşte mingea imitând adultul

-                      Aşează inele groase pe un suport vertical

-                      Face un turn din 3 cuburi

-                      Trasează linii

-                      Trage jucării după el

-                      Ridică obiecte; e de jos aplecându-se fără a cădea.

-                      Imită mişcarea circular cu creionul

2-3 ani:

-                      Înşiră 3-4 mărgele mari pe un şiret

-                      Răsuceşte butoane şi mânere

-                      Aruncă adultului mingea de la distanţe de 1,5 m

-                      Construieşte un turn de 5-6 cuburi

-                      Intoarece paginile unei cărţi una câte una

-                      Despachetează un obiect mic

-                      Deşurubează jucării cu filet

-                      Face biluţe din plastilina

-                      Bate cu ciocanul în diferite obiecte.

Motricitate grosieră:

Luna 12-18

-                      dispare reacţia landau

-                      Nu sunt dezvoltate reacţiile de echilibru în mers

-                      Porneşte şi se opreşte fără să cadă

Luna 18

-                      Trage jucăriile mergând cu spatele

-                      Urcă scările ţinându-se de balustrade

-                      Poate merge cu un obiect mare în braţe

-                      Începe să alerge

-                      Ştie să se ridice şi să se aşeze pe scaun

Luna 21

-                     Stă în sprijin unipodal

-                     Urcă şi coboară scările ţinut de o mână

-                     Mototoleşte hârtia după demonstraţie, prinde mingii mari.

24 luni

-                      Aleargă fără să cadă

-                      Urcă şi coboară singur scările

-                      Ia obiectele de pe sol fără să cadă

-                      Se dezvoltă abilităţi manuale, ţine creionul cu degetele, desenează un unghi, cerc.

36 luni

-                      Merge pe vârful picioarelor

-                      Sare de la o înălţime de 20-30 cm cu picioarele lipite

-                      Aruncă mingea cu o direcţie slabă.

-                      Urcă scările alternând picioarele, dar tot coboară cu amândouă picioarele pe o treaptă

-                      Merge 30 m pe o linie dreaptă făcând 1-3 greşeli.

-                      Sare cu picioarele apropiate

-                      Merge pe tricicleta.

Jocul - Metoda de invatare timpurie

Invatarea timpurie se realizeaza sustinuta si acomapata de adult. Acesta il ghideaza in procesul cunoasterii si ii denumeste semnificatia celor invatate.Copilul obtine, astfel, cheile prin care isi organizeaza si structureaza coerenta propriei persoane, in raport cu lumea in care traieste.

Jocul are un rol fundamental in dezvoltarea copilului deoarece:

• ii satisface nevoia de cunoastere prin explorare si manipulare
• incurajraza miscare stimuland organelle de simt
• ofera prilejul de a imita
• ajuta la exprimarea emotiilor si controlarea acestora
• ajuta la concentraerea atentiei

Copilul invata prin imitare, explorare si experiente, jocul permite practicarea acestora intr-o modalitate naturala, mentinand curiozitatea copilului si dorinta acestuia de cunoastere

• Copilul mic invata prin reluari si repetari ale unei activitati, a operatiilor activitatilor pana cand acestea se perfectioneaza si se rafineaza.

Creseterea si dezvoltarea copilului are loc intr-un ritma alert, schimbarile survenind de la o zi la alta. Dezvoltarea si invatarea copilului reprezinta un process continuu care se bazeaza pe experinetele si cunoastintele anterioare ale copilului.

Dezvoltarea fizica, senzoriala, emotional, cognitive si a limbajului si comunicarii evolueaza integrat incat fiecare domeniu contribuie la dezvoltarea celorlalte. Orice interactiune cu adultul sau cu mediul este un act de invatare.

Toti cooii parcurg aceleasi stadia de dezvoltare, ritmul este diferit de la un copil la altul.

Siguranta si confortul emotional este fundalul pe care se organizeaza achizitiile copilului indifferent de ritmul sau de dezvoltare.

Predictibilitatea programului are un rol esenŃial în organizarea mentală a copilului, în crearea sentimentului de

siguranŃă si securitate si în aderarea lui la ordine si reguli!

Nu uitati!

Este important să li se amintească familiilor următoarele

aspecte:

• jocul reprezintă una dintre activităţile cheie din viaţa unui copil;

• pe parcursul jocului li se dezvoltă simţurile (tactil, vizual,auditiv...), iar copiii învaţă să cunoască oamenii, dobândesc obiceiuri de comportament şi respect faţă de ceilalţi, îşi

dezvoltă imaginaţia şi fantezia, îşi dezvoltă abilitatea de a aprecia exerciţiile de memorie etc.;

• mulţumită jocului învaţă să comunice cu lumea din jurul său iar jucăria devine o sursă privilegiată de explorare şi transmitere a realităţii sociale;

• pentru anumite jocuri nu sunt întotdeauna necesare jucăriile, dar, fără îndoială, acestea le pot completa, pot deveni o resursă ideală de imaginaţie, de cele mai multe ori. Pe de altă parte,

lumea copiilor a fost asociată, în toate culturile, cu jucăriile, iar câteva dintre acestea au rămas aceleaşi de-a lungul istoriei, cu excepţia câtorva variaţii minore. Orice obiecte simple pot

deveni jucării pentru copii, cu condiţia să respecte condiţii de siguranţă şi igienă;