Relația de atașament părinte - bebeluș

 

Pentru o bună dezvoltare a celui mic este necesar ca acesta să se simtă iubit, încrezător şi în siguranţă. A arăta atenţie, afecţiune unui copil nu înseamnă a-l răsfăţa.  

Relaţia afectivă dintre părinţi şi copil este influenţată de disponibilitatea şi empatia pe care parintele o manifestă faţă de nevoile copilului. Aceasta se dezvoltă treptat, în special în perioada de vârsta a copilului 0-2 ani.    

Astfel, în perioada 0-3 luni, copilul îşi manifesta nevoile faţă de toate persoanele din jurul său. Părintele creează copilului un mediu securizant, care contribui la crearea unei legături afective, răspunzând atent acestor nevoi.

În perioada 3-9 luni, copilul distinge și preferă compania  părinţilor în detrimentul  celorlalte persoane, manifestându-și preferinţa pentru persoanele familiare prin zâmbet, strigăt, etc. În această perioadă copilul începe să descopere mediul în care trăieşte, având nevoie de încurajarea părinților  (din mângâiere, privire) pentru a explora mediul.Aceasta este perioada în care relaţia de ataşament începe.           

Bebelușul învață  să meargă întotdeauna sprijinit de ceva, deși cade, dacă primește sprijin, se ridică și își continuă încercarea. Pentru a avea succes are nevoie de un sprijin ferm, constant. Psihanalistul englez Bowlby, denumește modalitatea în care bebelușul învață să meargă “Teoria punctului de sprijin” și o compară cu nevoia de sprijin a micuțului pentru a descoperi și explora lumea. Desigur, și sprijinul fizic este important, dar cel psihologic, prin care este susținut emoțional să descopere, să incerce este primordial. Cel mic, va invăța astfel că, poate depinde fără teamă de cei din jur.

Explorarea mediului inconjurator, nu se referă doar la experimentarea de sunete, culori, forme și texturi ci la traducerea acestora într-un limbaj accesibil copilului. Vor fi mult mai apropiate copilului, experiențele incărcate emoțional.

 

În perioada 9-12 luni, copilul începe să devină „autonom”, să se simtă sigur pe mediul înconjurător, fapt ce îi va permite să se îndepărteze de părinţi, ştiind totusi că poate conta pe ei.După vârsta de un an, părinţii îl vor ajuta pe copil să înţeleagă regulile, limitele. Acesta este inceputul socializării.

Conform Teoriei lui Winnicot, relaţia părinte-bebeluş influenţează formarea acestuia ca fiinţă independentă autonomă (iniţial relaţieste de dependenţă absolută, apoi de dependenţă relativă, iar în final de autonomie/independenţă). De asemenea, această relaţie reflectă îngrijirea maternă, relaţia mamei cu copilul, modificările psihologice trăite de aceasta pentru a putea veni în întâmpinarea nevoilor celui mic.      

 

În timpul acestei perioade de viaţă copilul experimentează încrederea sau neîncrederea faţă de lume. Dacă nevoile lor sunt îndeplinite cu dragoste, ei vor înţelege că lumea este un loc plăcut, în care se întâmplă de obicei lucruri bune. Astfel, încrederea va deveni parte a caracterului copilului (cf. E Erikson)           

Atașamentul infantil are un rol securizant sau nesecurizant, în configurarea personalității și comportamentului uman.

Copilul s-a nascut cu predispoziția de a se atașa de persoana care îi oferă îngrijiri, își va organiza propriul comportament pentru a menține relațiile de atașament cruciale pentru supraviețuirea lui umană și psihologică, în apropierea persoanei care îl îngrijește.

Distorsiunile în modul de a gândi și de a se comporta au ca sursă tulburările de atașament în copilăria timpurie și pot fi considerate rezultatul incapacității părinților de a răspunde nevoilor de confort, securizare și încredere emoțională a copilului.

Relaţia afectivă securizantă:     

Copilul simte că este în siguranţă cu părintele său, acesta îl consolează, mângâie. Copilul are încredere să exploreze mediul fără teamă, ştiind că mama este aproape. Fără părinţii săi se simte puţin trist, plânge pentru a le atrage atenţia se linişteşte când ei reapar. Aceşti copii iau mai uşor în greutate, îşi dezvoltă motricitatea. Acest tip de relaţie favorizează încrederea, siguranţa şi stima de sine. Aceşti copii au o stimă de sine bună, simţindu-se iubiţi, apreciaţi, doriţi, fapt ce va constitui o garanţie a succesului în plan social.

Relaţia afectivă nesecurizantă:

Este rezultatul unei disponibilităţi reduse din partea părinţilor. Copilul primeşte atenţie însă nu în mod constant. Astfel, copilul nefiind sigur pe relaţia pe care o are cu părintele său, va dezvolta o oarecare nelinişte. În astfel de situaţii, când mama va pleca de lângă cel mic, acesta va plânge, fiind greu de consolat. Capacitatea copilului de a explora mediul va fi limitată, deoarece acesta nu se va putea dezlipi de părinţi. Acest copil va fi anxios şi agresiv, carenţele afective împiedicându-l să relaţioneze cu alte persoane.

Ataşamentul se dezvoltă petrecând timp cu copilul şi răspunzând nevoilor celui mic. Este o investiţie în viitorul copilului. Nu este de ajuns pentru cel mic să fie schimbat şi hrănit la timp. Are nevoie de mângâiere, consolare. Atunci când copilul plânge, plânsul lui nu trebuie considerat un capriciu. Este semnalul tras asupra unei nevoi.            Unii copii pot fi mai anxioşi decât alţii, de aceea pot plânge mai mult. Este greşit să considerăm acest lucru un capriciu. Aceşti copii au nevoie de atenţie mai mult decât ceilalţi.           Simpla ţinere a copilului în braţe, mângâiere, legănare, cântare sau jocul permit crearea unei legaturi pozitive cu copilul.Atenţia acordată copilului nu este îndeplinirea unui capriciu ci mulţumirea unui copil, care se simte iubit, respectat şi care va avea încredere în sine şi în lume.

by Emilia Popa,  http://smartandhappychild.ro/relatia-de-atasament-parinte-bebelus/

 

Pentru intaia oara parinti: cum gestionam situatiile de criza

     Venirea pe lume a unui copil semnifică o transformare radicală a vieţii personale, în special a celei de cuplu. Locul pe care bebeluşul îl ocupă în viaţa unei familii este foarte important.

      Primele sentimente ce pot încerca o mamă imediat după naştere sunt intense: uimire, şoc, uşurare, epuizare.

      A avea grijă de un nou născut presupune multă muncă, deoarece bebeluşul are nevoie de părinţii săi pentru a-i îndeplini toate nevoile. Unii copii par că se acomodează repede la noua lume din care fac parte, pentru alţii procesul de acomodare este însă destul de greoi.
      Necesităţile financiare şi carierele solicitante, reprezintă o presiune uriaşă pentru tânăra mămică. Responsabilităţile copleşitoare, schimbarea programului şi a activităţilor, schimbările hormonale şi fizice modifică dispoziţia mamei.
      Deşi la început nimic nu o va motiva pe mămica să facă şi altceva decât să răspundă la nevoile celui mic, ce poate plânge mult la început, implicarea într-o acţiune, de genul: croşetat, cusut, plimbat se poate dovedi benefică.
      Adesea bebeluşul are reacţii diferite faţă de ceea ce părinţii au citit sau pentru ce aceştia s-au pregătit. Părinţii trebuie să se adapteze la mediul bebeluşului, să înveţe să îl cunoască, să se informeze şi să răspundă la nevoile sale individuale cât mai bine cu putinţă.
      De cele mai multe ori părinţii sunt îngrijoraţi crezând că nu vor fi capabili să răspundă corespunzător nevoilor celui mic şi se simt depăşiţi de evenimente. Lipsa de încredere, senzaţia că sunt singuri şi tristeţea sunt reacţii normale, constituind aspecte ale procesului de învăţare a artei de a fi părinte.
      Un mediu bine organizat este benefic pentru moralul părinţilor care, astfel se vor putea ocupa de creşterea şi îngrijirea bebeluşului. Astfel, se poate cere ajutorul pentru sarcini, precum: menaj, gătit, spălat.

      Ce se întâmplă de fapt?

      Pe lângă fluctuaţiile hormonale, corpul încă suferă datorită transformărilor la care a fost expus. Dacă a fost şi o naştere cu probleme şi mămica nu a avut contact imediat cu copilul său este în altă încăpere, pot să apară sentimente de vinovăţie. Oboseala şi stările trăite vor amplifica şi mai mult starea de tristeţe.

      Cauzele apariţiei acestei stări sunt atât de natură biologică, cât şi emoţională. Cele mai multe dintre simptome sunt atribuite schimbărilor hormonale bruşte apărute după naştere.

Parentalitate

     Venirea pe lume a unui copil semnifică o transformare radicală a vieţii personale, în special a celei de cuplu. Locul pe care bebeluşul îl ocupa în viaţa unei familii este foarte important. Primele luni după naştere reprezintă o perioadă intensa în planul organizării şi adaptării şi suscita o serie de întrebări şi dificultaţi, printre care: oboseala şi nopţi nedormite; presiunile exercitate de prieteni şi familie privind îngrijirea corectă a copilului; teama de a nu răspunde în mod corect nevoilor celui mic; dificultăţi de adaptare ale tatălui la noul său rol şi la relaţia mamă-copil, din care adesea se simte exclus; pierderea libidoului în cuplu; depresia post-partum; sindromul celei de-a treia zile.

      Adesea bebeluşul are reacţii diferite faţă de ceea ce părinţii au citit sau pentru ce aceştia s-au pregătit. Părinţii trebuie să se adapteze la mediul bebeluşului, să înveţe să îl cunoască, să se informeze, şi să răspundă la nevoile sale individuale cât mai bine cu putinţă.

      Adesea părinţii sunt îngrijoraţi crezând că nu vor fi capabili să răspundă corespunzător nevoilor celui mic şi se simt depăşiţi de evenimente. Lipsa de încredere, senzaţia că sunt singuri şi tristeţea sunt reacţii normale, constituind aspecte ale procesului de învăţare a artei de a fi părinte.

      Investigarea practicilor parentale ar trebui să urmărească relaţia de independenţă vs interdependenţă, orientată spre dezvoltarea copilului din perspectiva “dobândirii încrederii în propria persoană, autoconstruirii unei identităţi pozitive, atingerii independenţei psihologice şi construirii reţelelor sociale care vor contracara singurătatea (Harwood, Millar şi Vasta, 2010, p 37)”.

      Meseria de părinte este o meserie ce se învaţă destul de greu. Un loc importnat în formarea copilului este ocupat de climatul familial. Stilul parental se reflectă în climatul familial care poate fi generator de afectivitate sau nu.

Etapele dezvoltarii copilului in primul an de viata

Dezvoltarea copilului 0-2 luni:

 

·        PERCEPTIE	·        Raspunde la diferite intensitati ale luminii ·        Focalizeaza pana la 20-30 cm ·        Ochii se misca independent si uneori se uita crucis ·        Se concentreaza pe moment asupra chipurilor ·        Urmareste obiecte care se misca orizontal si vertical ·        Prefera tiparele alb negru sau cu contraste puternice
·        GANDIRE	·                    Foloseste miscari adaptative ·                    Isi duce mana la gura ·                    Repeta miscari facute la intamplare
·        LIMBAJ	·                    Ca raspuns al unui zgomot isi misca picioarele , capul , ochii ·                    Scoate sunete fara un motiv anume
·        SOCIAL- EMOTIONAL	·                    Tace cand este luat in brate ·                    Se linisteste cand vede fata cuiva sau cand aude voci ·                    Mentine contact visual pe perioade scurte de timp in timpul hranirii ·                    Zambeste sau vocalizeaza cand i se vorbeste sau cand este atins
·        Grija de sine	·                    Suge bine din sticla sau la san ·                    Coordoneaza suptul, inghititul si respiratia
·        Miscare motorie grosiera	·                    Isi intoarce capul in ambele parti ·                    Iisi misca gatul ·                    Isi susutine capul facand eforturi pentru asta ·                    Isi ridica si isi mentine capul la 45 grade ·                    Da din picioare in mod alternative

 

Dezvoltarea copilului 3-5  luni:

 

·        PERCEPTIE	·        Integrarea reflexului de a apuca obiecte cu palma ·        Se intinde pentru a prinde un obiecte un obiect care se misca orizontal si vertical ·        Isi misca capul pentru a prinde un obiect care se afla in miscare ·        Isi impreuneaza mainile si degetele deasupra pieptului, in dreptul linieie mediene ·        Isi foloseste palmele pentru a prinde obiecte ·        Isi foloseste degetul matr si alte doua degete pentru a apuca jucaria ·        Muta jucarii dintr-o mana in alta
·        GANDIRE	·        Duce la gura diferite obiecte ·        Scutura jucarii sunatoare ·        Se uita la oiectul pe care il tine in mana ·        Urmareste o minge care se rostogoleste dupa un ecran
·        LIMBAJ	·        Gangureste cand I te adresezi sau cand ii canti ·        Identifica directia de unde vin sunetele / vocile ·        Se manifesta prin diferite tipur de plans, vocalizand emotii si diferite modele de intonatie
·        SOCIAL- EMOTIONAL	·        Priveste adultul cum se misca prin camera ·        Zambeste spontan ·        Zambeste cand si vede imaginea in oglinda ·        Zambeste sau rade in timpul jocului fizic ·        Zambeste si se intinde catre persoanle familiare
·        Grija de sine	·        Suge si inghite mancarea din lingurita ·        Mesteca sau tine mancarea in gura ·        Integrarea reflexului de a musca
·        Miscare motorie grosiera	·        Pe burta:L capul si pieptul sunt ridicate la 90 grade, sprijinindu-se pe antebrat ·        Vertical isi lasa greutatea pe picioare ·        Pe burta isi intinde bratele, Se impinge pentru a sta in sezut ·        Integrarea reflexului TLR, STNR SI ATNR

Dezvoltarea copilului 6-8  luni:

·        PERCEPTIE	·        Scoate o piesa aflata pe o suprafata orizontala ·        Apuca obiecte mici, de marimea unei stafide, folosind pensa digitala ·        Are o pozitie complete a degetului mare pe cub
·        GANDIRE	·        Descopera un obiect ascuns partial ·        Se uita la podea cand cade ceva ·        Isi descopera fata ·        Loveste obiecte ·        Imita miscari familiare
·        LIMBAJ	·        Scoate suntele acre contin consoane ·        Localizeaza locul de unde vin sunetele ·        Foloseste repetari bisilabice ·        Imita suntele aflate deja in repertoriul sau
·        SOCIAL- EMOTIONAL	·        Prefera compania oamneilor ·        Isi intinde mana spre imaginea din oglinda ·        Exploreaza trasaturile unei personae familiare
·        Grija de sine	·        Molfaie si inghite biscuit ·        Inchide buzele cand ii se da mancare cu lingurita, pentru a inlatura mancarea din lingurita ·        Bea din ceasca cu ajutor ·        Ridica lingurita ·        Mesteca macarea cu miscari laterale ale limbii
·        Miscare motorie grosiera	·        Are trunchiul drept in scaun ·        Vertical, isi intinde picioarele si se sprijina mult pe ele ·        Pe burta, initiaza apucatul, sta sprijint in maini si genunchi ·        Se rostogoleste segmentat ·        Sta in sezut fara support timp de 30 de secunde ·        Reactia parasuta ·        Sezand, reactive protective in fata ·        Incearca sa revina in pozitia initialacand se balanseaza intr-o parte.

 

Dezvoltarea copilului 9-12 luni:

 

·        PERCEPTIE	·        Arata cu degetul ararator spe diferite obiecte ·        Lasa sa cada o jucarie, in mod voluntary ·        Tine creionul pe hartie ·        Tine creionul asa cum trebuie
·        GANDIRE	·        Gaseaste obiecte asunse complet ·        Strage de sfoara pentru a ajunge la un obiect ·        Imita miscari ale fetei ·        Reactioneaza la trasaturile noi ale unui obiect
·        LIMBAJ	·        Se orienteaza catre numele rostite ·        Imita combinatii de consoane-vocale ·        Repeta singur anumite sunete ·        Imita diferite sunete ·        Se opreste din activitatea las auzul cuvantului NU
·        SOCIAL- EMOTIONAL	·        Are nevoie de atentie sociala ·        Ofera jucarii ·        Participa la jocul “Cucu-bau”
·        Grija de sine	·        Isi foloseste degetele pentru a manca bucati mici de mancare ·        Musca din biscuiti ·        Mesteca biscuiti ·        Linge mancarea din lingura
·        Miscare motorie grosiera	·        In picioare, paseste cu ajutor ·        In patru labe, sa taraseste ·        Stand in picioare se lasa singur pe podea ·        Se ridica in picioare folosind mobila ·        Merge daca este tinut de o mana ·        Sta singur in picioare ·        In patru labe: reactia de echilibru