miercuri, 28 mai 2014

Pentru intaia oara parinti: cum gestionam situatiile de criza

     Venirea pe lume a unui copil semnifică o transformare radicală a vieţii personale, în special a celei de cuplu. Locul pe care bebeluşul îl ocupă în viaţa unei familii este foarte important.

      Primele sentimente ce pot încerca o mamă imediat după naştere sunt intense: uimire, şoc, uşurare, epuizare.
      A avea grijă de un nou născut presupune multă muncă, deoarece bebeluşul are nevoie de părinţii săi pentru a-i îndeplini toate nevoile. Unii copii par că se acomodează repede la noua lume din care fac parte, pentru alţii procesul de acomodare este însă destul de greoi.
      Necesităţile financiare şi carierele solicitante, reprezintă o presiune uriaşă pentru tânăra mămică. Responsabilităţile copleşitoare, schimbarea programului şi a activităţilor, schimbările hormonale şi fizice modifică dispoziţia mamei.
      Deşi la început nimic nu o va motiva pe mămica să facă şi altceva decât să răspundă la nevoile celui mic, ce poate plânge mult la început, implicarea într-o acţiune, de genul: croşetat, cusut, plimbat se poate dovedi benefică.
      Adesea bebeluşul are reacţii diferite faţă de ceea ce părinţii au citit sau pentru ce aceştia s-au pregătit. Părinţii trebuie să se adapteze la mediul bebeluşului, să înveţe să îl cunoască, să se informeze şi să răspundă la nevoile sale individuale cât mai bine cu putinţă.
      De cele mai multe ori părinţii sunt îngrijoraţi crezând că nu vor fi capabili să răspundă corespunzător nevoilor celui mic şi se simt depăşiţi de evenimente. Lipsa de încredere, senzaţia că sunt singuri şi tristeţea sunt reacţii normale, constituind aspecte ale procesului de învăţare a artei de a fi părinte.
      Un mediu bine organizat este benefic pentru moralul părinţilor care, astfel se vor putea ocupa de creşterea şi îngrijirea bebeluşului. Astfel, se poate cere ajutorul pentru sarcini, precum: menaj, gătit, spălat.

      Ce se întâmplă de fapt?

      Pe lângă fluctuaţiile hormonale, corpul încă suferă datorită transformărilor la care a fost expus. Dacă a fost şi o naştere cu probleme şi mămica nu a avut contact imediat cu copilul său este în altă încăpere, pot să apară sentimente de vinovăţie. Oboseala şi stările trăite vor amplifica şi mai mult starea de tristeţe.
      Cauzele apariţiei acestei stări sunt atât de natură biologică, cât şi emoţională. Cele mai multe dintre simptome sunt atribuite schimbărilor hormonale bruşte apărute după naştere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu