Se afișează postările cu eticheta Emilia Popa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Emilia Popa. Afișați toate postările

miercuri, 5 noiembrie 2014

Interactiunea prin joc cu bebelusul


 Copilul învaţă prin imitare, explorare şi experienţe, jocul permite practicarea acestora într-o modalitate naturală, menţinând curiozitatea copilului şi dorinţa acestuia de cunoaştere

Copilul mic învaţă prin reluări şi repetări ale unei activităţi, a operaţiilor activităţilor până când acestea se perfecţionează şi se rafinează.

Creşterea şi dezvoltarea copilului are loc într-un ritm alert, schimbările survenind de la o zi la alta. Dezvoltarea şi învăţarea copilului reprezintă un proces continuu care se bazează pe experienetele şi cunostintele anterioare ale copilului.

Dezvoltarea fizică, senzorială, emoţională, cognitivă şi a limbajului şi comunicării evoluează integrat încât fiecare domeniu contribuie la dezvoltarea celorlalte. Orice interacţiune cu adultul sau cu mediul este un act de învăţare.

Toţi copii parcurg aceleaşi stadii de dezvoltare, ritmul este diferit de la un copil la altul.

Siguranţa şi confortul emoţional este fundalul pe care se organizează achiziţiile copilului indiferent de ritmul sau de dezvoltare.

Predictibilitatea programului are un rol esenţial în organizarea mentală a copilului, în crearea sentimentului de siguranţă şi securitate şi în aderarea lui la ordine şi reguli.

Copilăria este definita că etapa în care Jocul şi Joacă este principala activitate a copilului.

Chiar şi simpla urmărire atentă a mâinii sau a picioarelor este o formă de joc pentru cel mic.

Jocul, în dezvoltarea timpurie a celui mic are rol: adaptativ la mediul înconjurător, de socializare, prin interiorizarea regulilor şi acceptarea acestora, de relaţionare, prin stabilirea de relaţii cu alţi copii/adulţi,  de dezvoltare a necesităţii de autodezvoltare: copilul intrând în competitie cu sine. De asemenea, este tonic general, contribuind la starea de bine si motivator, prin joc anumite lucruri neplăcute pot deveni plăcute.

Prin joc, părinţii îşi pot întări relaţia de afectivitate cu cel mic. De asemenea, se dezvolta abilităţile de comunicare a celui mic dar şi a părintelui pentru a înţelege mai bine nevoile copilului.

Prin joc anumite sarcini sau activităţi neagreate de cel mic pot deveni plăcute.

“Copilul meu este prea mic să se joace!”

Această idee este complet eronată. Se pot iniţia jocuri cu cei mici încă de la naştere. Aceste jocuri au forma unor stimulări: sunete, mângâieri, zgaltairea unor jucării, fredonarea unor cântecele, etc.

În primele luni de viaţă copilul percepe lumea înconjurătoare prin simţuri, de aceea activităţile de stimulare senzoriale sunt foarte potrivite. Dezvoltarea simţurilor copilului, stimulează dezvoltarea intelectuală.

 

Idei de jocuri:

- 0-4 luni. Copilul se joacă cu mâinile, picioarele, este interesat de obiecte sunătoare, muzicale, şi care produc lumini ca rezultat al manipulării adultului. Copilul descoperă texturi, culori şi forme diferite. Este importanta comunicarea cu cel mic copilului fiecare etapă a ceea ce urmează pentru a-l obişnui cu activităţile şi a-i creea o rutină. Emiterea de vocale prelungite. Imitarea sunetelor emise de copil. În acest fel el va fi încurajat să le reproducă. Masaj. Rostogolire blândă. Aşezarea copilului pe o pătură speciala pentru joacă: din diverse materiale, cu diferite aplicaţii de diverse culori.

- 4-6 luni. Copiulul începe să perceapă culorile, fiind interesat de obiectele viu colorate. Dezvoltandu-i-se capacitatea de coordonare, copilul se va putea agăţa de diferite obiecte sau va putea apuca jucării.         Jucăriile sunătoare sunt indicate pentru această vârstă, în special cele pe care cei mici le pot apuca, dezvoltându-se astfel abilitatea copilului de a apuca lucruri folosind palma. Activităţi preferate de cel mic: apucatul, aruncatul, mânuirea, gustarea, muscarea obiectelor. Obiecte indicate: Obiecte atârnate deasupra pătuţului sau agăţate de pătuţ.

- 6-12 luni. Copilul sta în şezut şi se deplasează, explorarea fiind mult mai la indemana. Astfel, copilul nu mai este condiţionat de apropierea faţă de jucării, căci se va putea deplasa spre ele. În această perioadă se exersează capacitatea de concentrare. Obiecte indicate: cuburi, jucării montabile, elemente de constructie. Este important momentul când ne jucam cu copilul, deaorece suprastimularea acestuia îl poate transforma în copil agresiv. De asemenea, este necesară stimularea copilului să descopere mediul, prin oferirea acestuia de jucării lăsate la indemnana. Excesul de jucării sau efectuarea mai multor activităţi în acelaşi timp va încuraja dezvoltarea de probleme de concentare şi atenţie sustinuta a celui mic.

 

 

 

 

 

 

vineri, 1 noiembrie 2013

Comunicarea eficienta




„Niciodată nu mă asculţi”

Este o nemulţumire auzită atât din partea copiilor, cât şi din partea părinţilor.

E uneori ironic să observi cum unii adulţi îşi tratează prietenii mai blând decât pe proprii copii. Dacă un copil îşi vărsă băutura, putem auzi „Ce se întâmplă cu tine? Nu poţi fi mai atent? Treci imediat şi curăţa mizeria!" în schimb, dacă un prieten de-al aceluiaşi părinte varsă băutura, ne putem aştepta să auzim: „Oh, dar nu e nimic! Se curăţă într-un moment. " (Jaffe M., 1991).

"Îţi dai seama că sunt căsătoriţi, că ţipă la acelaşi copil.” (Din perlele copiilor)

O comunicare autentică le permite copiilor şi părinţilor să îşi dezvolte încrederea, sentimentele de stimă personală şi bune relaţii cu cei din jur.

Ţine minte:

-        Învaţă-l pe cel mic să te asculte, să fie atent la ceea ce îi spui: Îl poţi atinge pe umăr, îi poţi pronunţa numele

-        Vorbeşte încet, astfel încât cel mic să fie nevoit să te asculte.

-        Apleacă-te la nivelul copilului, pentru a-l putea privi în ochi. Astfel vei ştii dacă a înţeles ce îi spui sau nu

-        Învaţă şi TU să asculţi şi să comunici în familie. Implică familia în discuţii despre lucruri cotidiene, şcoală, emisiuni TV, cumpărături. Astfel, vei putea discuta cu copilul şi despre subiecte mai importante precum prietenii lui.

-        Respectă-l pe cel mic şi arată-i că sunteţi prieteni. Dacă le vorbim copiilor ca şi cum ar fi prietenii noştri, e mai probabil să ne considere confidenţii lor

-        Observă lucrurile bune făcute de copii. Chiar dacă lucrurile mărunte pot fi uşor trecute cu vederea, nu uita să îi lauzi pe cei mici pentru faptele lor.

-        Încurajează-i pe ce mici să spună mai multe lucruri, folosind expresii de genul: „Înţeleg”, „Spune-mi mai multe”, „Serios?”, „Chiar?”, „Repetă, te rog, vreau să fiu sigură că am înţeles”. Copiii au intodeauna nevoie să se simtă iubiţi. Nu ezita să îi spui „Te iubesc”. Un astfel de bileţel lăsat dimineaţa pe birou, poate deveni un suvenir care îl va face să se simtă în siguranţă.

-        Fii atent atunci când cel mic îţi vorbeşte. Nu citi, nu te uita la televizor, nu adormi şi nu te ocupa cu alte lucruri în acest timp.


miercuri, 16 octombrie 2013

Etape ale dezvoltarii copilului



Etape ale dezvoltării copilului:
Auzul:
-                      Sistemul auditiv se perfecţionează, prin schimbări ce apar la nivelul urechii dar şi al atenţiei;
-                      Intre 1- 3 ani, percepţiile auditive dezvoltă o anumită fineţe;
-                      Copilul dezvoltă o sensibilitate la muzică şi ritm;
-                      Dezvoltarea sistemului auditiv este implicat în diferenţierea cuvintelor, a modului cum sunt pronunţate;
-                      Se formează auzul fonematic;
-                      Se măreşte baza percepţiei de înţelegere a limbajului;
Văzul:
-                      Între 1 an şi 1 an şi 6 luni, se manifestă interesul pentru figuri colorate
-                      La 2 ani se manifestă interesul pentru obiectele necolorate
-                      La 3 ani, copilul este interesat de cărţi cu ilustraţii clare, simple şi expresive
Mirosul şi gustul:
-                      Gusturile se diferenţiază, copilul începe să aibă preferinţe pentru anumite alimente şi aversiuni pentru alte gusturi/mirosuri.
Tactul:
-                      Percepţiile tactile se dezvoltă în special între 1-3 ani
-                      Manevrarea obiectelor în timpul jocului influenţează dezvoltarea simţului tactil.
Reprezentările:
-                      Limbajul se dezvoltă pe baza creşterii capacităţilor de reprezentare a obiectelor.
-                      Apariţia reprezentărilor este foarte importantă deoarece ele pregătesc terenul pentru dezvoltarea funcţiilor de generalizare şi abstractizare a gândirii.
-                      Dezvoltarea gândirii este în strânsă legătură cu dezvoltarea limbajului.
-                      Prin întrebarea ce e asta: copilul identifică şi diferenţiază
-                      La întrebarea de ce explică relaţia dintre obiecte.
-                      Copilul nu doar imită/reproduce mişcări pe care le-a văzut la alte persoane, el acum experimentează unele noi.
-                      Intre 18-24 luni, copilul îşi interiorizează schema de rezolvare a problemelor, copilul găseşte soluţii, inventează modalităţi pentru a-şi atinge scopurile.
-                      La vârsta de 2 ani debutează stadiul preoperator- copilul utilizează conceptele care apar în viaţa concretă, nu toate exemplarele dintr-o categorie anume.
-                      La sfârşitul celui de-al doilea an de viaţă, gândirea copilului este simbolică, nemaifiind legaţi de realitatea imediată.
-                      Copilul poate utiliza cuvinte sau imagini pentru a înlocui diferite obiecte. Copilul utilizează reprezentări ale mediului şi interacţionează cu acestea.
-                      Gândirea are un caracter egocentric: lumea fiind abordată dintr-un punct de vedere foarte personal.
Memoria:
-                      se dezvolta foarte mult pe linia reproducerii cuvintelor.
-                      Memoria are un caracter involuntar şi afectogen, copilul reţine astfel lucrurile care i-au plăcut sau care i-au displăcut.
-                      Memoria este alimentată de achiziţia evenimentelor şi conduitelor zilnice implicate în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor copilului.
-                      Memoria este de scurtă durată: la 1 an ea este de câteva săptămâni, la 3 ani de câteva luni, iar la 4 ani este de 1 an.
Motricitate fină:
1-2 ani
-                      Rostogoleşte mingea imitând adultul
-                      Aşează inele groase pe un suport vertical
-                      Face un turn din 3 cuburi
-                      Trasează linii
-                      Trage jucării după el
-                      Ridică obiecte; e de jos aplecându-se fără a cădea.
-                      Imită mişcarea circular cu creionul
2-3 ani:
-                      Înşiră 3-4 mărgele mari pe un şiret
-                      Răsuceşte butoane şi mânere
-                      Aruncă adultului mingea de la distanţe de 1,5 m
-                      Construieşte un turn de 5-6 cuburi
-                      Intoarece paginile unei cărţi una câte una
-                      Despachetează un obiect mic
-                      Deşurubează jucării cu filet
-                      Face biluţe din plastilina
-                      Bate cu ciocanul în diferite obiecte.
Motricitate grosieră:
Luna 12-18
-                      dispare reacţia landau
-                      Nu sunt dezvoltate reacţiile de echilibru în mers
-                      Porneşte şi se opreşte fără să cadă
Luna 18
-                      Trage jucăriile mergând cu spatele
-                      Urcă scările ţinându-se de balustrade
-                      Poate merge cu un obiect mare în braţe
-                      Începe să alerge
-                      Ştie să se ridice şi să se aşeze pe scaun
Luna 21
-                     Stă în sprijin unipodal
-                     Urcă şi coboară scările ţinut de o mână
-                     Mototoleşte hârtia după demonstraţie, prinde mingii mari.
24 luni
-                      Aleargă fără să cadă
-                      Urcă şi coboară singur scările
-                      Ia obiectele de pe sol fără să cadă
-                      Se dezvoltă abilităţi manuale, ţine creionul cu degetele, desenează un unghi, cerc.
36 luni
-                      Merge pe vârful picioarelor
-                      Sare de la o înălţime de 20-30 cm cu picioarele lipite
-                      Aruncă mingea cu o direcţie slabă.
-                      Urcă scările alternând picioarele, dar tot coboară cu amândouă picioarele pe o treaptă
-                      Merge 30 m pe o linie dreaptă făcând 1-3 greşeli.
-                      Sare cu picioarele apropiate
-                      Merge pe tricicleta.