Începând cu vârsta de 1 an, se trece
treptat de la jocuri de mânuire a obiectelor la jocuri simbolice, ceea ce
înseamnă că antepreşcolarul are abilitatea de a înlocui un obiect care nu este
prezent, cu un simbol care poate fi reprezentat de cuvinte, obiecte, imagini
mintale sau acţiuni (ex: o bucată de lemn poate deveni un telefon mobil, o
maşină sau un animal etc.).
Principalele
tipuri de jocuri, specifice vârstei antepreşcolare sunt:
Între 12-18 luni, copilul este atras
de jucării pe rotile (care pot fi împinse şi trase), diferite animale
din pluş, mingii (cu diametrul mai mare de 10 cm), căluţ – balansoar, cuburi
mari de lemn sau plastic, Lego de dimensiuni mari, jucării polifonice, jucării
pentru baie (răţuşte, peşti sau hipopotami din plastic, recipiente care pot fi
umplute cu apă) etc.;
Între 2 ani - 2 ani şi jumătate, apar
preferinţe în funcţie de sex (astfel băieţii manifestă interes faţă de
maşinuţe, iar fetele faţă de păpuşi). Se recomandă părinţilor să lase copilului
libertatea de a alege, la magazin, jucăria pe care şi-o doreşte (în sensul în
care aceştia nu trebuie să îngrădească deschiderea unui copil faţă de jucăriile
specifice sexului opus). Adeseori, una din jucării este investită cu statutul
de cel mai bun prieten. De asemenea, la această vârstă copiii adoră să sară, să
se caţere şi să arunce, deci au nevoie de jucării care să le permită să facă
toate acestea.
Alte jucării recomandate în afară de cele
amintite mai sunt: echipament de joacă pentru grădină (leagăn, un topogan
micuţ, loc de căţărat), cuburi imprimate cu numere şi litere, puzzle mic cu
animale sau personaje din desene animate, păpuşi ce pot fi schimbate de haine,
hrănite, îmbăiate, păpuşi ce pot fi manipulate cu mâinile şi degetele (teatru
de păpuşi), jucării care imită aspiratorul, căruciorul de cumpărături,
telefonul; aeroport, autostradă, fermă cu animale, trenuleţ pe şine - toate în
miniatură, creioane de colorate, carioci, cretă colorată (toate non-toxice)
cărţi de colorat etc.;
Între 2 ani şi jumătate - 3 ani, sunt pe
rol jocurile de imitaţie a adultului (cum vorbeşte acesta la telefon, cum
şofează etc), dar şi tricicleta, cărţile de poveşti etc. La acestă vârstă copii
au deja o bună coordonare a mâinilor şi degetelor şi preferă să taie, lipească,
să deseneze, să facă teatru de păpuşi sau un puzzle simplu;
La 3 ani sunt caracteristice jocurile cu
subiect care stimulează imaginaţia (fetiţa face pe medicul, băiatul pe
soldatul). Joaca “de-a mama şi de-a tata” este foarte populară. De asemenea,
jocurile inspirate din realitatea cotidiană, cum ar fi: “de-a
doctorul/asistenta”, precum şi roluri de ficţiune, cum ar fi cele inspirate din
cărţi sau din filme, ca de exemplu: “de-a vrăjitoarea”, “Omul Păianjen” etc.
Cărţile îl interesează tot mai mult; priveşte imaginile şi inventează tot felul
de întâmplări. Dar mai presus de toate îi place să i se povestească.
Cât priveşte partenerul de joc, adultul
ocupă rolul primordial (mama promovează, mai ales jocuri verbale şi de
inteligenţă, iar tata preferă jocurile fizice). Până la 3 ani, copilul nu ştie
să se joace cu alţi copii şi nu este vorba de egocentrism ci, în primul rând,
de carenţele unor trăsături pe care le reclamă jocul, privind distributivitatea
atenţiei, capacitatea de cooperare etc. În consecinţă, până la această vârstă,
chiar dacă sunt plasaţi împreună, copiii respectivi se spionează reciproc,
eventual îşi surâd, dar fiecare acţionează pe cont propriu.
Până la vârsta de 3 ani, nu trebuie să i
se pretindă copilului să fie ordonat când se joacă. Şi cu toate acestea
singurul lucru pe care îl poate pretinde adultul este să fie ajutat la strânsul
jucăriilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu