miercuri, 23 iulie 2014

Alimentatia si nutritia bebelusului


Datele studiului naţional integrat de nutriţie realizat în anii 2004 - 2005 au înregistrat o prevalenţă a anemiei de aproximativ 59,3% la un an şi, respectiv, de 56,8% la copiii de 12–23 luni.

Este foarte importantă stabilirea unui orar corect de alimentaţie, deoarece, la această vârstă, bebeluşii îşi pot forma foarte repede obiceiuri greşite, ceea ce îngrijorează specialiştii nutriţionişti.
 

Medicii recomandă, în prezent, introducerea primelor alimente solide între 4 şi 6 luni. În primele 6 luni de viaţă copilul acumulează tot necesarul de calorii din laptele matern sau din preparatele de lapte. Din cauza sistemului său digestiv imatur, bebeluşul nu poate asimila fibrele alimentare foarte bine, cea mai mare parte a acestora fiind eliminată prin scaun.
Copii îşi dublează greutatea de la naştere în jurul vârstei de 4 luni, şi o triplează până la un an. Medicul va monitoriza greutatea, lungimea, dimensiunea capului cu ajutorul unor grafice ale creşterii care arată creşterea medie şi intervalul normal de creştere pentru fiecare vârstă.

Comportamentul la masă.

Deoarece copiilor le place să se joace cu alimentele, momentul servirii mesei poate fi unul destul de stresant pentru părinţi.

Copii explorează şi află informaţii despre lume prin atingerea alimentelor, strivirea lor, apucarea lor cu palma. Nu trebuie ignorat că acestea sunt mijloace de explorare. Este utilă impunerea unor limite de genul: “te poţi juca cu piureul însă nu îl putem arunca, deoarece atunci masă s-a terminat”. Copilul îşi va da seama că doreşte să se hrănească singur, cerând linguriţa. Este util să îi se dea lui o linguriţă cu care să se joace şi părintele să îl hrănească cu alta.

Atunci când copilul îşi mănâncă toată porţia de lapte, i se pot adăuga două linguriţe de cereale, pe bază de orez, amestecate cu lapte mamar sau praf. La început este suficientă o masă cu cereale, celelalte fiind că şi până acum, cu lapte.

La început va mânca destul de puţin, pentru că este ceva nou pentru el. Se poate adăuga altă mâncare, în momentul în care copilul începe să mănânce două sau trei linguri de cereale pe zi. Se poate adăuga mai puţin lichid astfel încât soluţia să devină mai groasă, când copilul începe să mestece mai bine. Astfel, îşi va exersa abilităţile de mestecare şi înghiţire.

Apetitul copilului variază de la o masă la alta. Când refuză să deschidă gura şi nu mai este atent la mâncare, nu mai vrea să mănânce.

Mâncărurile noi trebuie să fie introduse  pe rând. Copilul are nevoie de timp ca să se obişnuiască cu noile texturi şi gusturi. Pe măsură ce sunt introduse mâncăruri noi pot să apară semne de reacţii alergice, cum ar fi diareea, dureri de burtă şi urticarii.

Câteva mâncăruri ce pot fi date bucăţele sunt: pâinea, banane coapte, pepene galben, morcovi foarte moi, cartofi dulci, cereale la micul dejun şi paste în diverse forme. Este recomandată supravegherea copilului atunci când mănâncă pentru că se poate îneca. Acestea trebuie introduse după ce copilul este obişnuit cu cerealele şi poate chiar şi cu legumele.

Fructele, numai fierte și pasate, se oferă bebeluşului în vârstă de până la 6 - 8 luni, exceptând bananele care se pot folosi în stare naturală. Cantitatea rămasă nu se păstrează mai mult de 3 zile. De asemenea, nu este indicată hrănirea celui mic direct din borcănel, pentru că saliva care poate pătrunde în vas degradează rapid conţinutul.

Legumele se introduc în alimentaţia copilului după ce acesta s-a obişnuit cu cerealele şi - eventual - fructele. Sunt recomandate, în principal, următoarele legume: mazărea, fasolea verde, morcovii, dovleceii, cartofii dulci şi sfecla, desigur fierte şi pasate. Legumele cu un gust foarte puternic (conopida, brocoli, varza, ceapă sau napii) nu sunt acceptate de marea majoritate a bebeluşilor la început.

 Un alt aliment preferat de copii este brânzica, amestecată cu sos de mere sau cu piure de alte fructe sau legume.

Deşi nu există reguli stricte de repartizare a alimentelor pe parcursul zilei, aceasta se întâlneşte frecvent în modul următor: cereale la micul dejun, brânzică, leguminoase bine pregătite termic şi legume la prânz şi cereale şi un fruct la cină. Depinde fireşte de apetitul bebeluşului, care nu trebuie forţat să mănânce mai mult decât doreşte.

Importanta conţinutului ridicat de calciu şi vitamina D din brânzică este relevată de un studiu efectuat de UMF Iulia Hatieganu Cluj-Napoca, cu sprijinul Societăţii Romane de Nutriţie, al Societăţii Romane de Pediatrie şi al IOMC Dr. Alfred Rusescu. Potrivit rezultatelor acestuia, 93% dintre copiii din România au carenţe alimentare de calciu (raportat la standardul de 800 mg/zi) şi 99,7% au deficienţe ale aportului de vitamina D (raportat la standardul de 200 Ul/zi).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu