Somnul bebelusui

Copii au nevoie de stabilitate pentru a se putea dezvolta armonios. Stabilitatea sprijină sentimentul de încredere. Rutina în orarul copilului îl ajută să scape de temeri şi nelinişti, copilul ştiind lucrurile ce vor urma.

Perioada de somn şi repaus este prezentă şi la făt în perioada intrauterină. Aceasta este independentă de cea a mamei. După naştere bebeluşul are nevoie de aproximativ 16-20 de ore de somn, repartizate în etape scurte şi frecvente.

Până la 6 luni, copilul are nevoie de 16 ore de somn, din care 5-9 au loc în perioada nopţii, iar pe durata zilei au loc între una şi trei sieste.

De la 6 luni, programul de somn al bebeluşului se adaptează după cel al adultului. Spre vârsta de 4 ani programul de somn este similar adultului. În perioada 6-12 luni, jumătate din bebeluşi se trezesc măcar o dată în timpul nopţii. Perioada mersului la culcare poate fi o provocare pentru părinţi.  Pentru copil, somnul poate deveni un moment neliniştitor, presupunând îndepărtarea de tată şi mamă.

Tranziţia de la un program activ la perioada de somn poate deveni plăcută atât pentru copil cât şi pentru părinte în condiţiile în care se conştientizează că este un moment special. Crearea unei rutine, a unui ritual îi va permite copilului să înţeleagă că se apropie momentul să facă nani, fiindu-i mult mai uşor să accepte.

Ritualul înainte de culcare poate consta în: baie, biberon/gustare, mangâiere, o poveste, un cântec, jucăria preferată, muzică liniştită, aprinderea unei veioze.

Este importantă diferenţa între a pregăti copilul pentru somn şi a adormi copilul. Este mult mai uşor să se aşeze copilul în pătuţ înainte de a-l adormi, dacă începe să plângă poate fi mângâiat, liniştit. Astfel el va înţelege că este cazul să doarmă singur, fiind mult mai uşor în următorii ani.

Asemenea adulţilor care au o grămadă de ritualuri înainte de culcare (o anumită poziţie a pernei, o anumită aranjare a lenjeriei) şi copilul îşi dezvoltă o serie de ritualuri înainte de culcare. Astfel, si copilul, dacă va fi învăţat să doarmă în braţe său legănat.

În jurul vârstei de 4 luni, majoritatea copiilor dorm de obicei noaptea, trezindu-se o dată, de două ori. De asemenea, ei mai aţipesc de 2-3 ori în timpul zilei. Către sfârşitul primului an, majoritatea aţipesc doar de 2 ori pe zi. Durata totală a somnului se reduce treptat pe parcursul primului an de viaţă. În jurul vârstei de 9 luni, copilul începe să conştientizeze permanenţa obiectelor. Astfel, simpla absenţă a unui obiect nu va mai determina uitarea acestuia. Acesta se va trezi noaptea şi văzând că este singur, îşi va striga părinţii/va plânge. Dacă, după ce se linişteşte, este pus în pătuţ, fără ca el să fi adormit deja la părinte în braţe, se va obişnui să adoarmă singur.