Jocul copilului pana la 6 ani

In perioada 1-6 ani, jocul ocupa aproximativ 90% din timpul destinat activitatii.Copilul este centrat pe jucarie, joc cu obiecte, simplu, de improvizatie. Activitatea de joc favorizeaza corelarea miscarilor, care se subordoneaza unor comportamente precise, ceea ce conduce la o mai buna organizare a conduitei.

Copilul pana la 3 ani este captivat de jocul cu obiecte si mai putin capabil de a-si corela propria activitate cu a celorlalti copii, motiv pentru care se joaca singur chiar daca este in compania altora.
Ca urmare a dezvoltarii limbajului, jocul copilului se imbogateste foarte mult. Chiar daca la 3 ani, inca persista jocul de manipulare, copilul preia in comportamentul sau, prin imitatie, conduite la care a asistat.
La 4 ani, jocurile se complica si se diversifica foarte mult, copilul simtind nevioa sa se joace cu alti copii, prefera jocurile de miscare (bicicleta, minge etc).

La 5 ani, predomina jocul de rol. Cel mic preia roluri din familie sau din societate. Jocul in care apar roluri parentale are functii de idetificare si de integrare si sprijina formarea si dezvoltarea identitatii. Jocurile de rol, in care copilul preia in fapt profesii intalnite in expereienta sa sociala au rolul de a integra informatia privitoare la diverse aspecte ale vietii sociale. Aceste tipuri de joc se imbogatesc spre varsta de 6 ani, continand scenarii din ce n ce mai fidele realitatii. Stimularea in jocul de-a magazinul, doctorul, scoala, gradinita, fac prin punerea copilului in situatie sa se extinda experientele de cunoastere si de comunicare, sporind, in acelasi timp, adaptabilitatea celui mic la diverse situatii si insusirea de conduite potrivite.
Adultul detine un rol foarte important in desfasurarea jocului. Daca pana la 4 ani, rolul sau este de stimulare, de la 4 ani este de acompaniere, cel mic fiind cel care initiaza sau solicita tipul de joc. Este recomandat ca initiativa copilului sa fie sustinuta. Interactiunea cu adultul este importanta pentru deprinderea autonomiei de expresie, pentru exersarea capacitatii de limita. Todotata, copilul perecepe mai usor dragostea parentala in activitatea ludica, aceasta fiind asociata cu sentimente pozitive fata de activitatile rutiniere (imbracat, mancat), care cel mai adesea sunt asociate negativ, deoarece ele intrerup jocul.